Întrebări asincrone — nu te opri, marchează

Regula

Când te lovești de o întrebare pe care doar omul o poate răspunde:

1. Nu te opri. Scrie întrebarea în registru.
2. Notează presupunerea cu care continui. Explicit, nu implicit.
3. Estimează costul dacă presupunerea e greșită — 🔴 mare · 🟡 mediu · 🟢 mic.
4. Notează ce afectează — fișierele care poartă presupunerea.
5. Treci la ce nu depinde de răspuns.

Blochezi doar dacă marchezi OPEN! — și doar drumul care depinde de ea.

De ce costul refacerii, nu importanța

Omul care răspunde vrea să știe la ce merită să răspundă întâi. O întrebare importantă a cărei presupunere e ieftin de corectat poate aștepta o săptămână. Una banală care ar cere rescrierea a trei documente, nu.

Formatul

## Q-NNN · <titlu, ca întrebare>
- **Stare:** OPEN | OPEN! | ANSWERED
- **Deschisă:** AAAA-LL-ZZ · **Domeniu:** <arie>
- **De ce contează:** <ce se schimbă concret>
- **Presupunerea mea:** <cu ce continui>
- **Cost dacă greșesc:** 🔴 | 🟡 | 🟢 — <de ce>
- **Afectează:** <fișiere>
- **Răspuns:** —

Când primești răspunsul

1. Scrie-l în registru, treci la ANSWERED cu data.
2. Deschide fiecare fișier din Afectează: și verifică-l față de răspunsul real.
3. Raportează ce s-a schimbat. Dacă nu s-a schimbat nimic, spune asta — înseamnă că presupunerea era bună, ceea ce e o informație despre calitatea presupunerilor tale.

Onestitate

O presupunere e utilă doar dacă e falsificabilă și declarată. „Presupun că e ok” nu e o presupunere, e o omisiune.

Dacă analiza ulterioară îți răstoarnă propria presupunere înainte ca omul să răspundă, actualizează întrebarea și spune că ți-ai schimbat recomandarea. E mai valoros decât să pari consecvent.