Catalogul `CU-*` — cerințele universale

reference/cerinte-universale.md e sursa de adevăr transversală a companiei. Orice aplicație GovStack le moștenește implicit; caietul specific nu le rescrie — le referențiază, le parametrizează, sau notează abaterea cu justificare.

Regulile care nu se negociază

Nu inventa o cerință transversală. Dacă seamănă cu ceva din catalog, e din catalog — citează ID-ul. Dacă nu există, e candidat CU-* nou și trece prin knowledge-curator, nu prin tine.
ID-ul e stabil. CU-<DOMENIU>-NNN nu se reutilizează după retragere și nu se renumerotează — a fost citat în oferte depuse.
Nivelul contează. MUST = obligatoriu; SHOULD = recomandat puternic. O abatere de la un MUST e o decizie, nu o omisiune: se scrie și se semnează.
Fiecare cerință are criteriu de verificare testabil. Dacă citezi o cerință fără să poți spune cum se verifică, ai citat greșit — coloana există în catalog.

Cum se folosește, pe momente

Moment	Ce faci
scrii un caiet de sarcini	citești catalogul, apoi completezi tabelul de conformitate (§13) — aplicabil / parțial / N/A cu motiv
scrii o cerință funcțională	îi atașezi `CU-*`-ul aplicabil; fără el, cerința n-are temei transversal
faci un raport de acoperire	catalogul e latura dreaptă a potrivirii — vezi skill-ul `coverage-report`
găsești ceva ce lipsește	candidat `CU-*`, cu dovada din proiectul real; nu-l adaugi singur în catalog

Legătura cu restul fundației

Anexa tehnică comună (skill parti-comune) e mecanismul de moștenire al acestui catalog — acolo se vede ce primește un proiect fără să ceară. Standardul API (skill standard-api) e dezvoltarea normativă a CU-API-001..006.

Citește reference/cerinte-universale.md ÎNAINTE de a scrie, nu după. Catalogul e scurt (125 de linii) — nu există scuza „am presupus”.